He monas

Cineva mi-a spus mai demult că un perfecţionist va rămâne în final singur.

Din dorinţa de a deveni cel mai bun nu va mai avea alături de cine să savureze succesul. Va fi izolat.

Este chiar atât de rău să fii perfecţionist ? Să vrei să cunoşti ? Să-ţi fie sete de cultură, de civilizaţie, de univers ?

Dacă prostia este condamnată la fiecare pas, cred că perfecţionismul este mai mult decât o calitate, este o virtute.
Lumea are foarte multe de oferit. Informaţii la tot pasul, valuri, şiroaie de lucruri senzaţionale. Probabil de unele chestii nu voi auzi în viaţa mea.
Deci, ce pot face mai mult decât să asimilez ce mi se oferă ? Vreau să ştiu tot ce poate fi ştiut.

Inteligenţa + intelectualitatea = armonia perfectă

E păcat să-ţi iroseşti timpul, ştiind că poţi descoperi o groază de mistere.
De ce să nu cauţi persoana perfectă ? Sau obiectul perfect ? Locul perfect ? Melodia perfectă ?
Aş da orice pentru acel "ceva" perfect. Merită fiecare suflare, fiecare secundă, absolut totul.

Anti-surprize

Cui îi plac surprizele ? Hai, tastele sus.

Dacă vouă vă plac, mie nu. Chiar deloc. N-are importanţă dacă surpriza e plăcută sau nu, pur şi simplu nu-mi place.

1+1=2, deci ar fi cool să lăsăm treabă aşa, nu să avem alt rezultat.
Ok, probabil uneori o surpriză nu strică, dar e cel mai bine să ai totul calculat. Cel puţin în proporţie de 99,99 %.
Unii ar spune că dacă îţi planifici viaţa în proporţia de mai sus, vei deveni monoton. Eu contrazic chestia asta şi spun că vei deveni precaut. Vei ştii unde calci şi când. Vei ştii când vei avea parte de neprevăzut.

Viaţa, privită ca un întreg, se bazează şi se construieşte pe anumite reguli. Timp, eficienţă, precizie, viteză, procente, fracţii, matematică. Nişte simple calcule care-ţi uşurează soarta şi deciziile. Toate lucrurile astea adunate reprezintă o sumă numită sugestiv "viaţă".
Cine zicea că matematica e un lucru plictisitor, în afară de mine ? Se pare că m-am înşelat. Este un lucru 100 % sigur.

De ce să mai ai parte de palpitaţii şi nervi ? Chiar se merită ?

Play safe, play by the rules.

Ignorant cunts

Fusei într-o zi de marţi la plimbare prin Constanţa. La un moment dat trebuia să ajung la Centrul de recrutare al mă-rog-nu-ştiu-cum-se-numeşte. Eram prin zonă, rătăcit şi vai steaua mea, aşa că am întrebat şi eu pe cineva care ştia împrejurimile.

2 tipe trec pe lângă mine (bune amândouă) şi întreb politicos: "Vă rog să mă scuzaţi, ştiţi cumva unde este plm ?"
Ea: "Uhm, NU!!!111" (şi-mi aruncă o mutră de-aia de sictir).

Păi stai aşa că eu am vorbit frumos, fu_2_10_kur pe mă-ta. Nu trebuie să fii rece cu mine. Pentru astfel de tratament i-am aruncat şi eu câteva vorbe grele (n-are rost să le reproduc) plus una bucată deget mijlociu.

Dau să mă mişc şi întreb alt trecător, de data asta un băiat. Ştiţi cum a răspuns ? În 2 ms.

"Da, pe partea cealaltă a clădirii, unde sunt mulţi bulani şi muişti." Thx dude. Aşa mai vii de-acasă.

Era chiar aşa de greu să răspundă şi tipa mai civilizat ? Doar nu-i cădea gura. Şi mai spune lumea că eu sunt necioplit. Hm, ce tupeu.

Hoe fo' sho

Acum puţin timp am ieşit cu băieţii în oraş la o "biere" şi tot pălăvragind, am ajuns la subiectul "femei". Din Cola-n Fanta am dat-o într-un subiect fierbinte: jignirile într-o relaţie şi/sau despărţirile.

Problema s-a pus în felul următor: dacă partenera i-ar spune jumătăţii sale că este un ratat, un imbecil brusc, un cretin fără limite, un nenorocit notoriu, el ar avea onoare şi i-ar da flit ?

Răspuns corect: DA + că nu s-ar mai întoarce vreodată la ea. De ce ? Pentru că a făcut o tâmpenie o dată, o s-o mai facă şi a doua oară. Simple as that. Asta în cazul bărbatului.

Acum trecem de partea lor. De câte ori nu aţi auzit o fată să spună că prietenul ei a făcut-o târfă, sugătoare de cuc, panaramă, whateva, după-aia şi-a cerut scuze şi ea l-a acceptat cu braţele deschise ? De n ori cumva ? Mamăăă... e ceva.

"Te iubesc, nu am vrut să-ţi zic lucrurile astea...", bitch please, you must have a mental disease, so assume your position and get back down to your knees. Nu înţeleg unde e toată logica. Deci tu mă jigneşti pe mine şi după-aia îmi spui că nu ai vrut să mă faci imbecil ? Eu nu prea cred porcăriile astea. Ai vrut să ţipi la mine din toată inima ta, deci ai fost sinceră, deci baftăăăă.

Uneori e bine să mai judeci şi cu creierul, nu cu inima. Do the math.

Băutura

Copii, să ştiţi şi voi că nu e bine să beţi (prea mult). Dăunează grav de tot sănătăţii, vă zic io.

Pă bune...

I'm the only one who can try this at home.