Mirosul ăla de te doboară la propriu. Nu poţi respira pentru că putoarea şi candeala de hoit sunt pretutindeni şi te sufocă până când ochii îţi ies din orbite.Nu cred că e cineva care să nu fi fost în vizită la X (oricine) şi acel X să nu se fi scuzat în prealabil de dezordinea din casă.
Din bun simţ, răspunsul e: "Da mă, nu-i nimic."
De fapt, e ceva. E mirosul. De la intrare te întâmpină. O duhoare nesimţită şi irespirabilă care îţi poceşte nasul. Nu ştii ce este, în ce categorie să-l încadrezi, dar cu siguranţă îţi oferă o stare de rău efectiv. Să fie oare acetonă ? Până şi aia pute frumos. E o combinaţie de mâncare cu cameră neaerisită şi lucruri îmbâcsite.
Mai penal e mirosul de dimineaţă pe burta goală şi pe timp de iarnă. Ahaaa, ăla de te înnebuneşte cu aroma de băşină stătută. Afară e frig de crapă antigelul şi lenea e atât de mare şi cretină încât nu deschizi geamul ca să tragi aer curat pe goarnă. Toată noaptea te-ai băşit de la fasolea scăzută facută de mă-ta şi a doua zi poluezi aerul mai ceva ca la Cernobîl. Las-o mă, că merge-aşa.
Cum pot unii să respire un jeg de miros ? Chiar nu simt ce îi înconjoară ?
Aerul curat aeriseşte creierul.
3 comentarii:
Hai da-ma dracu` ca in locuri din astea n-am nimerit in viata mea :))
Tare suparat trebuie sa fii pe cineva la care ai fost de curand :))
@ Ucshiva: Nu e timpul pierdut :))
@ Mihaela: Nu trebuie să mă duc la cineva ca să mă lovesc de miros. Pur şi simplu X lasă uşa deschisă şi când trec pe lângă apartament, mi se urcă sângele la cap.
Trimiteţi un comentariu